Abel din dragoste jertfă a dat,
Cu suflet drept, pe Dumnezeu L-a onorat,
Credința lui din inimă curată a izvorât.
Pentru aceasta, fratele său l-a omorât.

Enoh cu Domnul mereu a umblat,
Prin viață curată, în cer a fost luat,
N-a gustat moartea, ci s-a înălțat,
Un semn că Dumnezeu l-a aprobat.

Noe începuse să zidească corabia,
Și avertiza pe toți că va veni ploaia,
Dar lumea râdea și îl făcea smintit,
Până când potopul peste ei a venit.

Avraam a plecat fără să știe unde,
Dar a urmat glasul ce-n suflet pătrunde,
Nădejdea avea într-o țară de sus,
Și-n Domnul din cer s-a-ncrezut nespus.

Isaac a binecuvântat viitorul ce vine,
Căci ochii lui priveau spre răsplătiri divine,
În fii săi a văzut făgăduința crescând,
Credincios a rămas, până la ultimul gând.

Iacov, pe patul de moarte plecat,
Pe Domnul l-a binecuvântat neîncetat,
Cu toiagul lui se-nchină smerit,
Știind că în cer e-un loc pregătit.

Iosif în Egipt a fost rob și domn,
Credința-n Dumnezeu n-a dat-o pe "somn".
A crezut în izbăvirea ce va veni,
Și-n moarte, a spus: „Acolo veți fi.”

Moise, mereu de Domnul a ascultat,
Niciodată, înaintea Lui nu s-a revoltat,
Și-a condus poporul, cum i-a fost cerut,
În Dumnezeu, pe deplin a crezut.

Rahav, femeie ce-avea viață pierdută,
A primit spionii cu inima temută,
Și-a fost salvată din acel foc,
Căci s-a crezut în Dumnezeu, pe loc.

Ghedeon, cu mâna slabă, dar cu duh tare,
S-a încrezut în Domnul fără ezitare,
Cu puțini a învins o mare armată,
Căci credința i-a fost neclintit curată.

Barac a luptat cu sabia în mână,
Sprijinit de Debora, ce curaj emană,
A crezut în Domnul și nu s-a temut,
Și dușmanul a fost complet bătut.

Samson, cu putere de sus îmbrăcat,
Prin credință, templul cel rău a sfărâmat,
Chiar dacă căzuse, s-a ridicat iar,
Și-a murit biruitor, cu sufletul clar.

Iefta, din locuri de nimeni voit,
Cu rugă și juruință s-a ridicat smerit,
Prin credință a mers și-a luptat cu hotar,
Și-a dat ce-a promis, cu suflet amar.

David, păstorul și regele blând,
Pe Domnul l-a iubit cu tot al lui gând,
Prin psalmi și lupte, cu har a umblat,
Și inima lui, pe Domnul a onorat.

Samuel, copilul ce Domnul l-a chemat,
În templu, din zori, cu ardoare-a vegheat.
Proroc și judecător printre ai săi,
A crezut în Cuvântul trimis de sus, din văi.

Profeții au suferit chinuri și răni,
Pentru că spuneau voia Celui din zări,
Au fost uciși, dar nu s-au plecat,
Și credința lor, cerul au onorat.